Citeam candva in cartea lui McMinn [Cognitive Therapy Tehniques in Christian Counseling,Word Publishing,1991, pg.5] faptul ca, in urma unor studii [demarate initial de psihologul britanic Hans Eysenck, in 1952, continuate apoi de altii, prin tehnici imbunatatite, de meta-analiza] s-a ajuns la concluzia ca:
– 80% dintre pesonanele care primesc consiliere inregistreaza progrese si optimizari notabile fata de persoanele [cu probleme] care nu primesc consiliere
– studiindu-se care ar fi diferentele dintre rezultatele produse de una sau alta dintre teorii/abordari, s-a concluzionat ca acestea [diferentele] sunt neglijabile; cu alte cuvinte, primind consiliere dintr-o anume perspectiva teoretica sau alta, rezultatele sunt, in mare [cu diferente neglijabile deci] cam aceleasi.
De aici se poate concluziona …
…in primul rand ca, terapia/consilierea are efecte benefice indiferent de coloratura [scoala/teoria] pe care se fundamenteaza.
Exista in toate demersurile- religios/terapeutice, un efect de self-optimization pe care nu-l putem contesta.
Un alt teoretician, Jerome Frank, descrie la randul sau acele aspecte comune tuturor abordarilor psihoterapeutice care contribuie la imbunatatirea starii pacientului:
1. Toate tehnicile de consiliere implica o relatie intensa, emotionala, confidentiala. Este deja unanim acceptat, indiferent de teorie, aportul relatiei terapeutice empatice, valorizanta, plina de respect [cf. Carl Rogers – terapia centrata pe client]
2. toate abordarile furnizeaza un sistem explicativ pentru client cu privire la problemele lui si il ghideaza in demersul terapeutic. In oricare dintre teorii, clientul primeste explicatii menite a-i reduce confuzia si a-i oferi perspective noi, schimbandu-i patternurile cognitive
3. toate abordarile nu doar ca il ajuta pe client sa-si inteleaga problemele intr-un mod nou, diferit, dar il invata, ii pune la dispozitie noi metode de coping [de a face fata]. Consilierea il invata pe consiliat noi indemanari in confruntarea cu factorii stresori si cu propriile sentimente.
4. toate metodele de consiliere creaza expectante in clienti ceea ce face ca acest proces sa fie eficient. Se manifesta efectul “Pygmalion” cand, clientii se asteapta ca vor avansa, vor face progrese, asteptarile lor ajutand la realizarea imbunatatirii
5. toate metodele de consiliere ofera clientului experiente reusite, implinitoare, in urma carora acesta se simte mult mai competent, mai consolidat
6. consilierea [in oricare abordare] creaza “trezire” emotionala in client, motivandu-l sa progreseze.
Acestea ar fi, asadar, componentele comune tuturor teoriilor si metodelor de consiliere care fac acest demers sa fie eficient.
Insa, care ar fi diferenta intre ceea ce lucreaza, realizeaza intrinsec practica divers-ritualica/ consilierea seculara si disciplinele/ consilierea crestina?
Chiar in absenta unei optimizari imediate pe care, de altfel, nici nu o promite consilierea crestina/ relatia cu Dumnezeu, aceasta perspectiva este cu adevarat superioara oricarei alternative [indraznim sa afirmam!!].
Vorbind de relatia omului (a celui “nascut din nou”/vezi Ioan 3) cu Dumnezeu, manifestata fie prin practicarea disciplinelor spirituale, fie prin intermediul consilierii crestine, produce schimbarile cele mai semnificative, restructurand in mod complex – cognitiv, comportamental si afectiv personalitatea umana, “indumnezeindu-l”, transformandu-l in “acelasi chip cu al Lui” [2Cor. 3:18].
In toate abordarile, asa dupa cum am vazut, este deosebit de importanta relatia terapeutica, persoana si aportul celui care ajuta, a consilierului.
Implicit, intr-un demers terapeutic reusit [avand angajarea activa din partea clientului si dedicarea manifesta a consilierului] , clientul “absoarbe”, integreaza din personalitatea, ideiile, valorile terapeutului. In toate acestea, cele doua personalitati, desi interactioneaza, realizand tranzactii informationale, axiologice, emotionale, sunt si raman individualizati ca persoane.
Adevarata relatia cu Dumnezeu faciliteaza contopirea dintre om si Dumnezeu, da, producand schimbarea omului, dinauntru spre manifestarea exterioara (“caci va fi cu voi si va fi IN VOI”-Ioan 14:17).
Aceasta internalizare de catre om preia din ceea ce este Personalitatea Divina (afirmatii, adevaruri, convingeri, trasaturi caracteriale. .) modeland si oferind in plus, o capacitare noua, activatoare, prin prezenta in om a “Duhului de viata noua”, ce-i da credinciosului pe langa vointa si infaptuirea: puterea interioara de a trai si realiza experiente, obiective si simtaminte noi (Filip.2:13).
Ca orice relatie, ce se dezvolta si se manifesta gradual si schimbarea umana interioara produsa ca urmare a relatiei cu Dumnezeu, este progresiva. Cu cat dorim mai mult, mai profund ca procesul transformarii noastre sa inainteze, cu atat mai mult acest lucru tine de relatia pe care o avem, o intretinem si o dezvoltam cu Cel de la care vrem sa dobandim cat mai multe virtuti, insusiri.
Scopul lui Dumnezeu prin Isus Cristos – Domnul nostru pentru oameni este de a fi ca El, printr-un proces de transformare a “omului launtric” si avand ca finalitate sa “duca pe multi fii la slava”, acolo unde si cand vom fi “ca El“.
Toate aceste lucruri relevate in Scripturi isi gasesc materializarea prin acea modalitate unica de unire a materiei, a fiintei umane cu transcendentul, cu Dumnezeirea si care se numeste CREDINTA.
“Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este.” 1Ioan 3:2
Provocator obiectiv, sublima relatie, unic efect!!
Stefania Botez
