Experientele vietii nu au batut la usa intelepciunii umane, pentru a ne motiva intr-un fel sau altul, ca trebuie sa traim aceasta viata prin subordonarea noastra asupra circumstantelor prezente. Aici sau acolo, in jurul nostru sau departe de noi, un lucru ingoriztor isi face aparitia in viata mondena: omul trebuie sa decida, prin alegerea sa, viata sau moartea.
Prin moarte, acesta intelege ca sinuciderea este solutia perfecta pentru eliminarea problemelor exsistente: relatii esuate, o viata neimplinita, droguri sau alte surprize omenesti. Prin supravietuire, acesta isi asuma faptul ca orice ar face omul, acesta nu va intelege, si nici nu va putea cuprinde, scopul si motivul exsistentei sale. Intreaga lume, fiecare om, fiecare persoana este in cautarea unei spiritualitati, prin care sa isi auto-motiveze idea esentiala, precum ca viata merita sa fie traita. Astfel dar, spiritualitatea pentru multi, devine o globalizare a spiritualitatii umane, un obiect care poate fi stopat de unii si manevrat de altii.
Intr-o asftel de societate (si lume) este crucial sa ne indreptam privirea asupra impactului etern, care trebuie sa aibe o explicatie pentru un om derutat. Eternitate sau mortalitate? Sinucidere sau supravieturire? Care este scopul vietii? Unde este Dumnezeu atunci cand omul devine o creatura ucigasa? Unde sunt principiile vietii?
Unde este Dumnezeu, ai spus? Cred ca trebuie sa reformulam aceasta intrebare: unde este omul cand aceste lucruri se intampla? Cine este cel nemultumit de viata: Dumnezeu sau persoana creata de El? Cine este cel care si-a pierdut randamentul vietii: Dumnezeu sau omul creat de Acesta?
Vrei o sinucidere? Alearga departe de Dumnezeu!
Vrei o viata implinita? Alearga spre Dumnezeu!
Cosmin Pascu, www.tpmro.info
Submitted by Cosmin Pascu