Tatal coplesit de somnolenta diminetii isi soarbe cafeaua in graba, reusind sa mai arunce  o privire pe prima pagina a ziarului… Acesta poate fi un episod din rutina vietii fiecaruia dintre noi, si totusi, am inceput articolul cu realitatea de netagaduit ca e toamna. Cand auzim aceasta afirmatie, gandul nostru se duce la vara care a trecut si la concediile de la mare sau munte, iar unii dintre noi la concediile petrecute in munca. Pentru noi, cei de la Bistrita, zilele de 5,6,12 si 13 septembrie 2008 au fost prin excelenta cele mai binecuvantate zile pe care le-am avut in ultimii ani. Au fost zile in care aroma strugurilor si dulceta prunelor coapte nu a intrecut in nici o masura harul resimtit de participantii Cursului Fundamental de Consiliere desfasurat in cadrul Centrului “Onisim” din Bistrita. Dorinta de eliberare a  merilor impovorati de greutatea ce apasa asupra crengilor  nu a depasit dorinta noastra de a sorbi din minunatele binecuvantari cu care ne-a rasfatat Domnul in aceste zile de curs. Partasia si unitatea in duh si gandire au fost simtite de noi toti impreuna cu stimatele doamne instructor, Stefania Botez si Carmen Chirila. Participantii la acest curs au fost atat femei cat si barbati din mediul evanghelic, care desfasoara diferite activitati in biserica si in societate: lideri de tineret, pastori, psihologi, asistenti sociali, profesori, evanghelisti si absolventi de teologie. Dupa cum am anticipat mai sus, cursurile si seminariile s-au desfasurat in sala de conferinte pusa la dispozitie de catre Centrul Crestin de Reintegrare Sociala Onisim (www.onisimbn.ro) unde imi desfasor activitatea de psiholog voluntar, activitate despre care voi vorbi in cele ce urmeaza.

Centrul Onisim s-a nascut din dorinta de a întâmpina nevoile specifice persoanelor private de libertate, de a intinde o mana fostilor detinuti, care dupa liberare nu se pot intoarce in familiile lor sau care si-au pierdut locuinta si nu au unde sa mearga, astfel contribuind la prevenirea recidivei. Noi  desfasuram diverse programe sociale si moral-religioase atat in spatiile Centrului, cat si in penitenciarele Bistrita, Targu Mures, Gherla. Cu sase luni inainte de liberare, detinutul care doreste sa beneficieze de serviciile noastre, intra intr-un program de pregatire desfasurat in spatiile puse la dispozitie de catre penitenciare, iar dupa liberare, asistatul beneficiaza de cazare gratuita in Centrul Onisim pe o perioada determinata. In acest timp il asistam in cautarea unui loc de munca, rezolvarea problemelor familiale si individuale prin diferite programe. Noi credem ca Dumnezeu are un rol foarte important in restaurarea individului, de aceea avem programe de Sustinere Moral-Religioase la care pot participa fiecare dintre ei. Conditiile puse la dispozitia lor sunt optime pentru a favoriza schimbarea si reintegrarea in societate. Un lucru pe care nu l-am specificat: Centrul Onisim are o cladire de 12 garsoniere cu cate 2 locuri fiecare, cu baie, bucatarie si dormitor fiind dotate si utilate.

Revenind la beneficiarii nostrii in cele ce urmeaza voi incerca sa oglindesc aspectele psiho-comportamentale cu care se confrunta specialistul in munca sa pe taramul psihologiei judiciare, intentionand familiarizarea cititorului interesat de aspectele infractionale, o lume aparte, condusa si ghidata de simboluri exterioare unde subcultura societatii este transformata de anumite grupuri in subculturi carcerale. Profesia de psiholog intr-un mediu de penitenciar permite acumularea unei experiente profesionale unice, atat din punct de vedere al specialistului orientat spre consilierea crestina cat si al celui orientat spre cercetare.  Problematicile atinse in acest articol au fost selectate ca sa furnizeze informatii generale in asa fel incat cititorul sa-si poata forma o viziune de ansamblu vizavi de acest mediu specific. De aceea, pentru o patrundere mult mai profunda in psihologia penitenciara si infractionala, voi reveni cu alte articole.

Despre personalitatea antisociala, Bus (2005), surprinde foarte bine faptul ca infractorul are o personalitate psiho-morala deficienta. Ca urmare a orientarii axiologice, a sistemului de valori pe care il poseda, infractorul este incapabil din punct de vedere psihic sa desfasoare o munca sociala sustinuta. Aceasta incapacitate este dublata de atitudinea negativa fata de munca, fata de cei ce desfasoara o activitate organizata, productiva. Nu se poate spune insa ca aceasta atitudine, aceasta incapacitate fizica este generata de deficiente ale vointei. Procesele volitive functioneaza la ei in mod normal, continutul lor se indreapta spre actiuni conflictuale in raport cu societatea, spre actiuni antisociale. Atitudinea  negativa fata de munca, lipsa unor preocupari sustinute care sa dea un scop mai consistent vietii, provoaca la infractori o stare de continua neliniste, de nemultumire de sine, o continua stare de irascibilitate. Aceasta neliniste, precum si lipsa notiunilor de Dumnezeu, mantuitorul, alimenteaza tendinta, elaborata in cursul vietii lor, spre vagabondaj si aventuri, ceea ce le convine foarte mult deoarece le favorizeaza activitatea infractionala. Traind in conflict cu constiinta si actionand mereu impotriva ei si a lui Dumnezeu, prin succesele obtinute in activitatea infractionala devin increzuti, orgoliosi, supraapreciindu-se si ajungand la manifestari de vanitate, adeseori puerile… “avand mintea intunecata, fiind straini de viata lui Dumnezeu, din pricina nestiintei in care se afla in urma impietririi inimii lor. Ei si-au pierdut orice pic de simtire, s-au dedat la desfranare, si savarsesc cu lacomie orice fel de necuratie” (Efeseni 4: 18,19). Infractorul se simte mereu in continua aparare legitima fata de societatea care refuza sa ii ofere de buna voie ceea ce capriciul lui de moment pretinde. O trasatura fundamentala a caracterului sau este minciuna. Lipsa unui microclimat afectiv, eschivarea de constrangeri social-morale, lipsa unor valori etice catre care sa tinda, il fac pe infractor indiferent fata de viitor, isi imprumuta o atitudine de totala nepasare fata de propria-i soarta.

Adesea termenii de psihopat, sociopat sau de personalitate antisociala sunt folositi ca sinonime, totusi ei nu sunt identici si aceasta pune uneori probleme la nivel de comunicare si de diagnostic. Din punct de vedere istoric, termenul psihopat se refera la persoane cu o gama extrem de variata de probleme, incluzand nu doar comportamente antisociale, ci si probleme de depresie sau histrionice. Termenul sociopat, dupa cum a fost el descries de Cleckley (1976) include urmatoarele trasaturi: sarm superficial, lipsa de anxietate, iresponsabilitate, nesinceritate, lipsa remuscarilor, impulsivitate, egocentrism si imposibilitatea de a invata din experienta. Un credo al personalitatii antisociale poate fi reprezentat de sintagma: “eu cred ca…, de aceea asa stau lucrurile”. Astfel de indivizi sunt 100% siguri de adevarul punctului lor de vedere si 100% siguri ca deoarece ei doresc ceva, trebuie sa si obtina acel lucru (Bus2005). Daca sunt 100% siguri ca o regula este proasta, nu trebuie sa i se supuna – aspect demonstrat in experienta personala. Pentru ca au incredere ca pot preantampina orice consecinte negative, sunt 100% siguri ca acestea nu se vor intampla.

Cauzele care favorizeaza aparitia personalitatii antisociale. Cel mai probabil aceasta este rezultatul interactiunii mai multor factori, incluzand o anumita vulnerabilitate personala sau unii stresori din mediu, precum si departarea de Dumnezeul care creaza echilibrul personal. Patterson si colab.(1989) au propus o teorie comportamentala referitoare la etiologia tulburarii de personalitate de tip antisocial. Mai intai, copii invata de la parintii lor o serie de comportamente antisociale datorita unui stil parental inadecvat si inconsistent. Un comportament inadecvat apare atunci cand parintii intaresc pozitiv actele antisociale. De exemplu, parintele se poate amuza sau poate sa isi laude “odrasla” atunci cand loveste un alt copil. Un comportament parental inconsistent apare atunci cand comportamentul unui copil este intarit negativ de parintii sai. De exemplu, o mama cere copilului ei sa spele vasele (comportament responsabil). Ca majoritatea copiilor, acesta nu face ce i s-a spus, iar mama il roaga din nou. Copilul face o criza. Mama experimenteaza aceasta criza ca fiind aversiva si nu il mai roaga ulterior sa spele vasele; astfel, copilul este intarit negativ pentru comportamentul sau. Altfel spus, el invata ca daca face o criza, mama nu ii va mai cere sa fie responsabil. La randul ei, mama invata ca daca nu ii va cere copilului sa spele vasele, acesta nu va face o criza. Astfel copilul invata sa utilizeze comportamentele aversive pentru a scapa de responsabilitati.

Al doilea pas in dezvoltarea comportamentului antisocial apare cand copilul incepe scoala. Comportamentul aversiv are efecte sociale predictibile: respingerea. Copilul nu se va conforma regulilor, nu va duce la bun sfarsit sarcinile pe care le are de indeplinit si nu coopereaza cu ceilalti.

Al treilea pas are loc atunci cand, respins din mediul sau, copilul se va indrepta spre grupuri de apartenenta deviante. Un astfel de grup ofera un feedback pozitiv pentru comportamentele antisociale si unul negativ pentru comportamentele prosociale. Indivizii care au aceste caracteristici esueaza in incercarea  de a deveni independenti, adesea fiind institutionalizati pentru acte penale.

Ceea ce am vrut sa relev a fost prezentat in modul general, cuprinzand acele elemente care se pot desprinde din analiza trasaturilor fundamentale ale unui numar mare de infractori si fosti infractori. Imaginea prezentata este mai degraba una statistica, ea permite un numar nesfarsit de exceptii cauzate fie de elemente temperamental-caracteriale, fie de exercitarea unei “specialitati infractionale” deosebite.

Aspectele psihosociale ale reintegrarii sociale a fostilor detinuti, face obiectul unei analize mai ample, de aceea, acestea vor fi discutate intr-un articol viitor.

Sarcina consilierului crestin este enorma intr-un astfel de mediu. Din ea nu lipsesc riscurile calculate si dezamagirile. Unii dintre cei care beneficiaza de programe se vor intoarce la o viata de delincventa, indiferent de eforturile depuse pentru ei. Totusi, pe cei care sunt dispusi sa isi asume riscurile si sa se angajeze in aceasta lucrare ii asteapta o mare rasplata. “Pe cel ce va birui il voi face un stalp in Templul Dumnezeului Meu, si nu va mai iesi afara din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu” (apoc.3:12).

Astfel, privind din perspectiva mea profesionala (psihologie pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala), cursurile de consiliere crestina sustinute de ACCR  vin foarte bine in completarea cunostintelor dobandite in scolile seculare. Structura seminariilor si dinamismul in  care sunt antrenati cursantii pe tot parcursul lor, pe langa cunostintele teoretice, sunt inserate si cele procedurale care confera un avantaj de netagaduit in formarea continua a specialistului format in psihologie clinica, psihoterapie si consiliere psihologica orientate spre optimizarea individului. Eu cred ca psihologul crestin va trebui sa dea un randament mult mai mare fata de cel care este format intr-o scoala laica. Spun acestea deoarece, relatia personala cu Dumnezeu si calauzirea Duhului Sfant il insotesc pe tot parcursul actului terapeutic, mai ales in climatul atat de abraziv al psihologiei judiciare. Salut pe aceasta cale ACCR-ul pentru initiativa de a contribui la formarea si echiparea consilierilor in mediile evanghelice, dar si profesional-laice.

BIBLIOGRAFIE

de Iosif Pintican