”Ziua Internațională a Familiei a fost proclamată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 20 septembrie 1993 ca eveniment cu dată fixă pe 15 mai a fiecărui an și reflectă importanța pe care comunitatea internațională o acordă familiilor”. Oricum, în ultimul timp, problema care se pune nu este că familia ar duce lipsă de importanță, ci de o corectă definire a familiei în sine. Iar aici ne lovim mereu și mereu de aceeași problemă, ce e corect și ce nu, sau în funcție de ce anume definim fiecare dintre noi ceva ca fiind corect sau incorect.

Consilierea creștină promovată de Asociația Consilierilor Creștini din România, spre diferență de multe alte abordări existente în lumea largă și în toată istoria umanității, presupune nu doar niște ”biete” valori ”creștine” introduse pe undeva, pe-acolo, în actul terapeutic, ci cu mult mai mult. De altfel, acesta este și unul dintre motivele pentru care multe persoane cu diferite formări în consiliere sau psihoterapie seculară, deși se știu ca fiind practicante ale creștinismului în viața personală, găsesc uneori ca fiind dificilă îmbinarea valorilor personale cu cele profesionale pe calapodul pe care s-au format profesional, și apelează adesea la perspectiva oferită de cursurile Școlii de Formare în Consilierea Creștină pentru a descoperi sau pentru a-și îmbunătăți înțelegerea și practica utilizării coerente și fundamentată biblic a consilierii creștine anume.

Spuneam, deci, că a practica o consiliere creștină presupune mult mai mult decât utilizarea doar a unor valori ci, așa cum amintea Garry Collins, consilierea creștină presupune

• Premise unice
• Obiective unice
• Metode unice

Iar aceste premise, modalități și scopuri devin unice nu pentru că sunt creștine, pentru că în chiar sânul ”creștinismului” adesea coexistă mai multe curente. Din păcate. Ele devin unice însă, atunci când sunt fondate și argumentate pe aceeași temelie a Bibliei – Sfânta Scriptură, și spunem acest lucru cu mândrie atunci când ne numim Asociația Consilierilor Creștini – din România, în cazul nostru, dar și făcând parte din marea familie a Asociației Consilierilor Creștini din Europa.

Așadar, pentru a putea vorbi de importanța acordată familiei trebuie să definim corect familia, unde corect pentru noi înseamnă să pornești de la premisa că Dumnezeu există și că e Creator, că El a întemeiat familia și că Biblia devine ”manual” pentru o corectă și optimă funcționare a familiei. De asemenea, vorbim despre obiectivul familiei centrat nu în binele suprem al omului ca beneficiar ci mai întâi ca creditare a imaginii lui Dumnezeu în lume prin această instituție a familiei unde individul ar putea descoperi, într-adevăr, bunăstarea sa ca derivat imediat al ascultării de Dumnezeu. De unde și metodologia și tehnicile de lucru specifice consilierii creștine, din aceste premise și obiective unice.

Nu putem dezvolta îndeajuns de mult aici toate aceste aspecte, un lucru însă e clar, ne bucurăm de acest licăr de speranță în păstrarea unor valori cât de cât pe linia de plutire prin numirea unei zile internaționale a familiei, acest lucru însă nu trebuie să ne facă să ațipim liniștiți cu gândul că familia este protejată prin simplul fapt că are dedicată la nivel internațional și preluată, iată, și în România această sărbătoare.

Noi credem că Dumnezeu este bun, înțelept și iubitor, și că bunătatea Lui este fără margini. Nu există reper mai clar care să dorească un mai mare bine familiei așa cum îl urmărește Dumnezeu și cum îl proclamă în Sfintele Scripturi. Aceia dintre noi care ”naufragiem” de la reperele oferite de Dumnezeu familiei, și căutăm ajutor în redescoperirea funcționalității familiei, nu putem face acest lucru fără a ne întoarce la ceea ce Dumnezeu a intenționat pentru noi astfel încât să putem fi protejati, binecuvântați și funcționali la cei mai înalți parametri de viață. Orice alte încercări de a ne proteja pe noi înșine fără să ținem cont de reperele Scripturii nu duc decât la o și mai mare rănire a noastră sau a celor dragi. Atât de mult mizează Dumnezeu pe valorile pe care ni le-a dat, încât metodologia Lui nici măcar nu include separarea ca soluție binecuvântată ci o tot mai mare apropiere a membrilor familiei între ei pe măsură ce se apropie la nivel individual de Dumnezeu Creatorul.

În încheiere, modelul fericit al familiei creștine rămâne modul în care Isus Cristos, Mântuitorul, se relaționează la urmașii Săi, comunitatea Bisericii Sale fiind adesea numită, pe paginile Bibliei, ca ”mireasa” lui Cristos, față de care el manifestă o dragoste inegalabilă în lume, lăsată nouă ca model pentru relațiile interumane în general și în mod special familiei: ”Să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu”.