Psihologul creştin M. Scott Peck, în lucrarea “In search of stones”, povesteşte cum, înainte de pensionare, a fost consultat de patru femei foarte asemănătoare. Aveau între şaizeci şi şaptezeci de ani şi cam aceeaşi problemă: erau frustrate din cauza îmbătrânirii şi căzuseră în depresie. Nu erau religioase. Banii şi-i făcuseră prin căsătorie sau muncă. Copiii lor erau toţi “succese” şi parcă viaţa lor urmase un scenariu dinainte stabilit. Dar acum făceau cataractă, aveau nevoie de aparate auditive, de dinţi falşi şi de “şolduri noi”. Piesa vieţii lor devenise foarte dramatică şi în nici un caz pe placul lor, aşa că doamnele erau nervoase.
Psihologul a încercat să le ajute prezentându-le bătrâneţea ca pe un timp pe care în nici un caz nu trebuie să-l piardă, privindu-se în oglindă şi îngrijorându-se de fiecare nou rid care le apare pe faţă. Apoi, le-a expus ideea că această perioadă a vieţii ar trebui să fie mult mai spirituală, să fie un stagiu de pregătire. Nu i-a fost deloc uşor să le facă să accepte această idee. Le-a repetat de câteva ori faptul că ele nu sunt scenaristele vieţilor lor şi că, de fapt, viaţa nici nu le aparţine. Două dintre ele au preferat să plece şi să nu mai asculte predicile lui, alegând depresia şi nedorind să se împace cu ideea că, de fapt, ele nu sunt regizoarele vieţilor proprii. La cabinet s-a prezentat şi o altă doamnă, care, deşi era mult mai afectată de depresie, gândea dintr-o perspectivă creştină. Pe la şaizeci şi ceva de ani, doamna suferise o dezlipire de retină la ambii ochi. Oftalmologul nu reuşise să îi reataşeze retina. Doamna era cumplit de supărată pe doctor şi, deşi nu avea nici o dovadă, era convinsă că medicul greşise operaţia şi era vinovat de malpraxis. Era 90% oarbă şi furioasă pe soarta ei. Scott Peck îi spune doamnei: “În clipa asta nu sunt convins că veţi ajunge în Rai cărând cu dumneavoastră atâta mândrie. Vi se pare că orbirea de care suferiţi e un blestem, dar în acelaşi fel aţi putea-o privi ca pe o binecuvântare ce v-a fost dată ca să scăpaţi de povara mândriei. Cu excepţia ochilor, sunteţi destul de sănătoasă şi, probabil că mai aveţi cel puţin zece, doisprezece ani de trăit. Depinde numai de dumneavoastră dacă doriţi să trăiţi aceşti ultimi ani ca pe un blestem sau ca pe o binecuvântare”. Când a revenit pentru a treia şedinţă, depresia ei de patru ani dispăruse.