Tatal coplesit de somnolenta diminetii isi soarbe cafeaua in graba, reusind sa mai arunce o privire pe prima pagina a ziarului… Acesta poate fi un episod din rutina vietii fiecaruia dintre noi, si totusi, am inceput articolul cu realitatea de netagaduit ca e toamna. Cand auzim aceasta afirmatie, gandul nostru se duce la vara care a trecut si la concediile de la mare sau munte, iar unii dintre noi la concediile petrecute in munca. Pentru noi, cei de la Bistrita, zilele de 5,6,12 si 13 septembrie 2008 au fost prin excelenta cele mai binecuvantate zile pe care le-am avut in ultimii ani. Au fost zile in care aroma strugurilor si dulceta prunelor coapte nu a intrecut in nici o masura harul resimtit de participantii Cursului Fundamental de Consiliere desfasurat in cadrul Centrului “Onisim” din Bistrita. Dorinta de eliberare a merilor impovorati de greutatea ce apasa asupra crengilor nu a depasit dorinta noastra de a sorbi din minunatele binecuvantari cu care ne-a rasfatat Domnul in aceste zile de curs. Partasia si unitatea in duh si gandire au fost simtite de noi toti impreuna cu stimatele doamne instructor, Stefania Botez si Carmen Chirila. Participantii la acest curs au fost atat femei cat si barbati din mediul evanghelic, care desfasoara diferite activitati in biserica si in societate: lideri de tineret, pastori, psihologi, asistenti sociali, profesori, evanghelisti si absolventi de teologie. Dupa cum am anticipat mai sus, cursurile si seminariile s-au desfasurat in sala de conferinte pusa la dispozitie de catre Centrul Crestin de Reintegrare Sociala Onisim (www.onisimbn.ro) unde imi desfasor activitatea de psiholog voluntar, activitate despre care voi vorbi in cele ce urmeaza.
Formarea consilierului creştin în contextul psihologiei judiciare
E toamna. Soarele se rusineaza tot mai mult de noaptea care cu tacere ii ia locul, zilele devenind mai scurte si mai friguroase. Copiii isi iau grabiti felia de paine cu dulceata intr-o mana, iar cu celalata ghiozdanul plin de caietele si creioanele noi cumparate de mamica. Ies in graba, usa nereusind sa opreasca indemnul mamei care le spune “sa fiti cuminti…”
Foarte frumos!
Multumim!